Friday, May 17, 2013

*

Atat de obosit incat sa nu poti gandi. O stare de lancezeala, de imponderabilitate. Ochii sunt doar spectatori pasivi la ceea ce trece pe langa ei, picioarele merg pentru ca sunt obisnuite cu drumul asta in fiecare zi.
Esti intr-o bula si daca cineva ti-ar spune ca peste 1 minut se termina lumea ai zambi tamp si ai inchide ochii.
Imposibilitatea de a lua o decizie minora....cum ar fi ce vrei de mancare....sa te uiti si-n stanga si-n dreapta si cand esti intrebat ce vrei sa mananci sa ridici din umeri ca un copil care nu stie sa vorbeasca.
Te-ai vedea intins intr-o pajiste mare, impasiv la tot ce te-nconjoara.




No comments:

Post a Comment