Friday, February 1, 2013

Barbatii un proiect de viata

Din nefericire pentru noi femeile, marea parte a consoartelor vad barbatii ca pe un proiect de viata, faurit dupa imaginatia noastra.
Deasta ne casatorim, pentru ca il gasim pe acel el, care dupa mintea noastra proasta ne poate oferi confort, siguranta, un camin.
Femeia e intotdeauna cea care alege prima, nimic nu se intampla daca femeia nu-si doreste sa se-ntample.
Cred ca aici e perversitatea,  barbatul n-are niciodata varianta de a alege primul, e limitat la alegerile noastre.
Barbatii spre deosebire de femei se casatoresc, cu aia  din momentul ala, de care se simt atrasi si pe care o iubesc.
Femeia se casatoreste cu un proiect de viata, care sa o ajute sa puiasca, sa ii ofere siguranta zilei de maine, sa fie o supapa de refulare a isteriilor ei zilnice.
Ai la cine sa urli, ala tace si inghite, i-ai turnat si copilul si iata tabloul a 99% din casatoriile de azi.

Problemele si dezamgirile intervin cand realizezi, ca femeia cu care te trezesti dimineata  nu mai are nici o legatura cu aia din prima zi cu care te-ai casatorit.

Femeile pot fi considerate niste monstrii, seducatori si fascinati, tocmai din cauza asta.
Noi mintim altfel, pentru ca intotdeauna stim tot, dar cand e sa mintim spunem "nu stiu"
Barbatii in seninatatea lor mint...spunand adevarul.

Fidelitatea apare intr-o relatie, sau casnicie, atunci cand pe o perioada, ambii simt ca nu vor sa faca sex cu altcineva. Dar astea in esenta sunt exceptii.
E perfect normal sa fii "fidel" daca asta simti, dar nu sa faci asta dintr-o indoctrinare cu care suntem spalati pe creier de mici, ca fiind normalitate. Nu trebuie sa faci lucrurile pentru ca e moral si corect, daca tu de fapt simti opusul.
Omul este un animal poligam, monogamia e un mit.

Problema in ziua de azi este ca lumea a fost educata sa creada in niste concepte sau definitii, cum vreti sa le spunem.
Sinceritatea nu mai exista, pentru ca daca ai intr-adevar coaie sa spui lucrurilor pe nume pana sa vina sa te condamne justitia, morala sau biserica esti terminat de cei care te inconjoara.
Cei care admit ca vor sa traiasca asa sunt izolati ca un fel de paria ai societatii, sunt aia de care iti feresti copii ca sa nu ia un exemplu gresit.

 Daca am reusi macar pe copiii nostri sa-i educam, sa creada in libertate si in puterea alegerilor care trebuie facute in fiecare dimineata cand te trezesti, cred ca ar putea fi mult mai liberi decat tanjim noi sa fim acum.




2 comments:

  1. Se făcea că iubeam. Eram îndrăgostit şi o vedeam doar pe ea. Voiam să am orgasm şi cu altele, dar îl preţuiam pe al ei.Se făcea că ne era bine, călduţ, promiţător. Mă speria gândul veşniciei alături de ea, o singură femeie, dar ştiam că vom experimenta îndeajuns de mult
    încât să mă potolesc.Mi-o lua în gură cu pasiunea unei soţii care îşi adora soţul. Nu înghiţea,dar făcea gargară. Intimitatea cu ea era amuzantă, revelatoare şi unică. Eram
    bărbatul ei.Apoi mi-a pus condiţii. După care mi-a dat ultimatum. După care s-a mutat
    cu mă-sa. S-a strigat linie: pacientul era mort.
    Am picat în genunchi şi mi-am admirat balele în cădere. Eram tot eu, dar mai prost şi al dracului de norocos: o femeie mă refuza,milioane mă aşteptau.Mă aşteptau, dar nu să le intru în familie şi să le cunosc părinţii şi obiceiurile plicticoase de prânzuri cumpărate din albumele Kodak. Nu, nu aveam de gând să ascult mofturile şi condiţiile unui nou clitoris în spume. Noua mea dietă implica doar condiţionările mele: stai aşa, întoarce-te, muşcă-mă, ia-mi-o în gură, dă-i-o şi sorei tale...

    ReplyDelete